Evanghelizarea Lumii

Propovăduirea Evangheliei

de Preot Aurel Sas

„Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârşitul veacului. Amin.”(Matei 28,19-20)

„Și le-a zis (Iisus): Mergeți în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la toate neamurile" (Marcu 16:15)

„Și să se propovăduiască în numele Său pocăința spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim" (Luca 24:47).

„Dacă vestesc Evanghelia nu-mi este laudă, pentru că stă asupra mea datoria. Dar vai mie, dacă nu voi binevesti! (1Cor. 9,16).

Prin Mesajele Evanghelice de mai sus, Mântuitorul Hristos, după Învierea Sa din morţi, trimite Apostolii Săi la propovăduirea Evangheliei la toate neamurile (cf. Matei 28,19-20; Marcu 16:15)). In Evanghelia de la Marcu găsim din nou acelaşi Mesaj de trimitere la propovăduirea Evanghelie din partea Mântuitorului Hristos, dar cu o avertizare referitor la cei ce nu vor crede, zicând: „Şi le-a zis: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi” (Marcu 16,15-16).

            Apostolii Domnului au propovăduit Evanghelia în toată lumea şi au aşezat cele trei trepte ale preoţiei: Episcop, Preot şi Diacon, în Biserici, cum vom vedea mai jos. Scopul suprem al trimiterii, Apostolilor si a urmasilor la propovaduire Evangheliei, din partea Mantuitorului, a fost, este si va fi evanghelizarea lumii, pana la venirea Domnului pe norii cerului (cf. Matei 24:30) sa judece vii si mortii (cf. 2Tim. 4:1; 1Petru 45)

            Iar Domnul Iisus, în următoarea Scriptură, ne descoperă când va veni Sfârșitul lumii, zicând: „Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăţiei în toată lumea spre mărturie la toateneamurile; şi atunci va veni sfârşitul" (Matei 24:14). Deci, cei ce nu vor primi Mesajul Evangheliei de salvare în Iisus Hristos, propovăduirea le va fi de mărturie în ziua judecății că li s-a vestit dar nu l-au primit. Semnul recunoașteri, Fiul Omului (Fiul lui Dumnezeu) când va veni să judece vii și morții, va fi semnul Sf. Cruci, după Scriptura care descoperă, zicând: „Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă" (Matei 24:30).

            Cine va ști despre venira Domnului, ne revelează Scriptura care zice: „Iar de ziua și de ceasul acela nu știe nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, decât numai Tatăl" (Matei 24:36). Iar despre împlinirea acestor revelații ne vorbește Domnul, zicând: „Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece" (Matei 24:35). Astfel, imperativul de propovăduire a Evangheliei cu putere de mântuire pentru tot cel ce crede (cf. Rom. 1:16), se cere cu necesitatea aierului pe care îl respirăm.

            Mesajul central al Evangheliei este revelat de Scriptura care zice: „Și să se propovăduiască în numele Său (a lui Iisus Hristos) pocăința spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim" (Luca 24:47). Așadar, fericit va fi acela care va primi acest Mesaj al „pocăinței spre iertarea păcatelor în toate neamurile" pentru că acela va fi binecuvântat de Dumnezeu în această viață, iar la sfârșit va avea parte de viața veșnică. Cine va primi Msajul „păcăinței spre iertarea păcatelor" va scăpa de toate urgiile sfârșitului care sunt descoperite de Sf. Scripturi pentru cei necredincioși.

Iar prin mărturisirea Sf. Ap. Pavel: „...Dar vai mie, dacă nu voi binevesti”((1Cor. 9,16), de înaltă conştiinţă şi de mare nelinişte, vedem cum înţelege Ap. Pavel „vai mie, dacă nu voi binevesti" chemarea şi responsabilitatea sa de propovăduitor al Evangheliei lui Dumnezeu, cu putere de mântuire pentru tot cel ce crede. Așa înțelegea Apostol neamurilor, responsabilitatea de vestire a Evangheliei  lui Hristos Domnul, pentru care a fost chemat de Mântuitorul pe drumul Damascului (cf. Fapte 9,1-20).

De această mare şi responsabilă datorie şi nelinişte „Dacă vestesc Evanghelia nu-mi este laudă, pentru că stă asupra mea datoria. Dar vai mie, dacă nu voi binevesti”(1Cor.9,16), m-a învrednicit, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor Iisus Hristos, şi pe mine nevrednicul Său slujitor, alături de alţi slujitori ai Altarelor, de la revărsarea Harului preoţiei prin Sf. Taină a Hirotoniei întru Preot, de către Episcop (cf.1Tim. 4:14; 2Tim. 1,6; 2Tim.3,1-12), de a mă sili la harul preoției care îmi este dat (cf. 2Tim.1:6) și de a simţi datoria propovăduirii Evangheliei şi neliniştea de a nu propovădui: „Vai mie, de nu voi propovădui”(1Cor.9,16)

Astfel am căutat în toată slujirea de Preot a propovădui Cuvântul lui Dumnezeu, „cu timp şi fără timp”, cum spune Scriptura (cf.2Tim.4,2), având în vedere în toată vremea că Preotul este un chemat, un uns, şi un trimis al lui Dumnezeu la propovăduirea Evangheliei, ca un bun ostaş al lui Hristos, cum ne descoperă o altă Scriptură (cf. 2Tim. 2,3-4)

Aşa, aş putea mărturisi că cea mai mare bucurie în viaţă am avut-o, ori de câte ori, am avut ocazia să predic Evanghelia Domnului, „cu timp şi fără timp", mulţimilor de oamnei, ori chiar la câţiva credincioşi, căci este mai mare bucurie la păstor pentru „oaia pierdută care se găseşte", decât pentru „cele nouăzeci şi nouă de oi drepte", precum în cer este mai mare bucurie pentru un păcătos care se întoarce la Dumnezeu prin pocăinţă, decât pentru cei nouăzeci şi nouă de drepţi (cf. Luca 15,3-7)

Alături de această prioritară şi mare bucurie de propovăduire a Evangheliei, am avut şi bucuria, de fiecare dată, când soţia, preoteasa Lidia, a născut câte un copil din cei cinci, patru băieţi şi o fetiţă, pe care i-am încredinţat Domnului spre a deveni şi ei fericiţi propovăduitori ai Cuvintului lui Dumnezeu.

Din această binecuvântare a Milostivului Dumnezeu de propovăduitor al Evangheliei s-au născut şi Articolele din Web site - ul, care poartă Mesajele Evangheliei lui Dumnezeu spre salvarea oamenilor prin Har, Credinţa în Hristos Iisus (cf. Efeseni 2:7-8) și fapte bune (Iacov 2:17-20).

Am căutat să folosesc şi talantul de a propovădui Cuvântul lui Dumnezeu şi prin scris, pentru a ajunge la o medie şi mai mare şi pentru al întâmpina pe cititorul publicaţiilor româneşti cu un Mesaj a lui Dumnezeu, care poate să-l ajute şi să-l direcţioneze în viaţă prin Credinţa şi Rugăciunea către Bunul Dumnezeu.

Pentru că de ceea ce are nevoie omul în viaţă în toate vremurile este de a cunoaşte Sf. Scripturi, spre a nu se rătăci: „Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.”(Matei 22,29). Prin urmare, rătăcirea popoarelor lumii este din lipsa de propovaduire a Evangheliei, spre evanghelizarea lumii.

Astfel, dragă cititorule (re), însoţesc Articolele, care le-am scris şi care le voi scrie, cu Rugăciunea către Milostivul Dumnezeu ca să te ajute în viaţă şi să te orienteze cu prioritate spre cunoaşterea lui Dumnezeu, căci aceasta este viaţa cea adevărată şi veşnică: „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis Tu.”(Ioan 17,3). De aceea o altă Scriptură zice: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da vouă”(Matei 6,33)

Ca tu să fii salvat, dragă cititorule (re), prin Articolele care le citeşti, poate ai observat că nu vreau să-ţi transmit mesajul meu, ci Mesajele lui Dumnezeu şi din această cauză tot ce scriu caut să dovedesc prin versetele Sf. Scripturi care le scriu, ca evidenţe de netăgăduit, şi care sunt insuflate de Dumnezeu: „Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire”(2Tim. 3,16).

Iar Mântuitorul Hristos ne îndeamnă să cercetăm Scripturile, pentru că ele ne vorbesc despre El (ca singurul Mântuitor) şi despre opera de mântuire pe care ne-a adus-o, zicând: „Cercetaţi Scripturile, pentru că ele mărturisesc despre Mine”(Ioan 5,39)

Ori scopul suprem al omului în viaţă este descoperirea numele lui Iisus Hristos că, este Unicul nume sub Cer, dat de Dumnezeu omenirii în care este mântuire: ”Şi întru nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub Cer nici un alt nume, dat oamenilor, în care trebuie să se mântuiască (decât numele lui Iisus Hristos)" (Fapte 4,12)

Iar scopul meu înaintea lui Dumnezeu, cu credinţă şi rugăciune smerită, este ca cititorii mei să ajungă să-l cunoască, prin Sf. Scripturi care le transmit, pe Domnul Iisus Hristos, ca singurul lor Mântuitor şi Dumnezeu sub Cer, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită.

 Iar dacă oamenilor nu li se va vesti Evanghelia mântuirii de unde vor şti, cum zice o altă revelaţie Biblică:

Căci noi propovăduitorii Evangheliei trebuie să ne socotim ca slujitori ai lui Hristos (cf. 1Cor. 4,1), şi cum zice o altă Scriptură: ”Căci noi ai lui Dumnezeu împreună-lucrători suntem; voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu”(1.Cor.3,9). Şi mai departe Scriptura vorbeşte: „Astfel nici cel ce sădeşte nu este ceva, nici cel ce udă, ci numai Dumnezeu care face să crească. Iar cel care sădeşte şi cel care udă sunt deopotrivă, şi fiecare îşi va lua plata după osteneala sa.”( 1Cor. 3,7-8).

Fie ca samânţa sfântă, a Cuvântul lui Dumnezeu, să crească în sufletul Dvs., şi odată cu ea să creşteţi dvs. în Hristos Iisus spre o viaţă binecuvântată (cf. Efes. 2,21),  ca un om nou în Hristos (cf. Efes. 2,15-16) spre toate binecuvântările mântuirii, contribuind la evanghelizarea lumii.

Condiţiile în care scriu sunt foarte grele, pentru că trebuie să mai fac şi un alt serviciu, de Luni şi până Vineri, pe lângă misiunea de preot, ca să pot sluji Biserica şi să-mi pot întreţine familia.

Dar cum a spus Mântuitorul: „Privegheaţi şi vă şi rugaţi, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.” (Marcu 14,38), iar Sf. Ap. Pavel a zis: căci, „când sunt slab, atunci sunt tare" (cf.2Cor. 12,10), şi apoi toate le pot în Hristos, Care mă întăreşte (cf. Filip. 4,13). Aşa zic şi eu şi putem spune toţi, că deşi suntem slabi trupeşte de atâtea ori, toate le putem face prin Hristos Mântuitorul nostru Care ne întăreşte neîncetat.

        Prin urmare, dragă cititorule, hai să pornim la drum prin Articole spre descoperirea Mesajelor lui Dumnezeu de întoarcere la pocăință spre iertarea păcatelor, conform Sf. Scripturi, spre salvarea şi mântuirea noastră în Hristos Iisus, Domnul nostru. „Slăvit să fie Domnul!”(Psalmul 69,5). Amin. „Harul Domnului Iisus Hristos să fie cu duhul vostru!” (Filip. 4,23)

Cu frăţească dragoste întru Hristos Domnul

Preot Aurel Sas, Ic. Stavrofor