Despre Autor

Din binecuvântarea lui Dumnezeu am fost născut la 25.Mai.1945, în satul Bolda, Com. Beltiug, Jud. Satu-Marte, din părinţi creştini ortodox. In familie am fost cinci copii: 3 băieţi şi două fete. Familia a fost prima biserică şi prima şcoală unde am primit o educaţie creştină ortodoxă spre cunoaşterea credinţei în Dumnezeu şi a dragostei şi a respectului faţă de aproapele.

Doi dintre băieţi am urmat Teologia, din chemarea Domnului la Taina Sf. Preoţii. Studiile Teologice le-am făcut la Facultatea de Teologie de Grad Universitar din Sibiu între ani 1971-1975, astăzi poartă numele de “Andrei Şaguna”. Teza de Licenţă am luat-o la catedra de sudiu al Noul Testament, intitulată: “Invierea Mântuitorului chezăşia învierii noastre”, devenind astfel Licenţiat în Teologie.

In anul 1972 m-am căsătorit cu Lidia Bejenaru din orașul Roznov, Jud. Neamţ, dintr-o familie de credincioşi ortodoxi români. Bunul Dumnezeu ne-a binecuvântat cu cinci copii: patru băieţi şi o fetiţă. Toţi băieţi au făcut mai întâi Teologia şi apoi Master şi Doctorat în alte filduri. Toți sunt cu familii. Doi dintre ei sunt deja preoţi. Fetiţa este prof. doctor și este căsătorită cu un doctor chirurg.Toţi suntem în USA. Mulțumim Domnului pentru familia binecuvântată ca și pentru toate.

După căsătorie am fost hirotonit Diacon la 22.Octombrie.1974 şi apoi Preot la 23.Octombrie.1974, în Catedrala din Timişoara, de Inalt Prea Sfinţia Sa, Arhiepiscop şi Mitropolit Dr. NICOLAE Corneanu, al Banatului, pe seama Parohiei Ortodoxe Române Icloda, din Protopopiatul Timişoara.

După binecuvântate realizări de slujire şi pastoraţie în prima Parohie, în luna Iunie, 1975, am fost transferat la Parohia Ortodoxă Fibiş, din acelaşi Protopopiat. In această Parohie cu ajutorul şi însoţirea Mântuitorului Hristos, alături de marea slujire şi pastoraţie, am făcut împreună cu credincioşii lucrării la Biserică şi casa parohială în valoare de un milion de lei, între ani 1976 şi 1982, cu mari greutăţi din partea regimului comunist. Lucrările au constat în restaurarea Bisericii şi a aplicării unei frumoase şi trainice picturi în frescă care va dura secole de istorie. La casa parohială, la fel, lucrări mari de reparaţie.

In anul 1983 am luat parte la concursul care s-a deschis în oraşul Timişoara, pentru Parohia Ortodoxă Română Timişoara III. La consurs am fost 13 candidaţi. Reuşind cu media cea mai mare Consiliul Eparhial în frunte cu Mitropolitul Nicolae şi şeful Departamentului Cultelor, ar fi trebuit să respecte Legea BOR şi să mă numească, Preotul Paroh la Parohia de mai sus, având media cea mai mare.

Dar nu au vrut şi astfel eu am făcut contestaţie la Patriarhia Română în Bucureşti şi la preşedintele Departamentului Cultelor Bucureşti, cum era atunci. După verificările făcute la Timişoara şi luni de zile de aşteptare au întrunit din nou Consiliul Eparhial şi au repectat legea în sfârşit numindu-mă, şi a urmat instalarea la Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, din Parohia Timişoara III, Elisabetin.

Duminica când am fost dus la instalare de protopopul Timişoarei, un grup de tineri în blue-jeansi (informatori ori securiști) au închis uşa Bisericii şi mi-au pus mâna în piept şi m-au trântit jos pe beton îmbrăcat în reveredă. Apoi un grup de credincioşi m-au ridicat, după ce au luat uşa din balamale, şi m-au introdus în Biserică.

După aceasta soţia mea Lidia a mers la Patriarhie la Bucureşti împreună cu alţi preoţi, pentru a aduce la cunoştinţă cele întâmplate, iar eu am intrat în grevă în curtea Bisericii, până se va respecta Legea sau mi se va da un Paşaport de plecare în străinătate. Ziua următoare am fost arestat din curtea Bisericii unde eram in greavă și am fost dus la securitate, iar ce a urmat nu mai sunt cuvinte sa exprimim.

  Apoi am fost scos de la securitatea  după masă, când autorităţile Mitropoliei din Timişoara şi inspectorul cultelor au primit ordin de la Bucureşti să respecte Legea, pentru a evita poate o revoluţie, m-au chemat la Mitropolie şi mi-au spus că pot începe slujirea dar să nu predic, o vreme îndelungată.

Bineinţeles că nu am respectat ordinul să nu predic Evanghelia, ci în condiţii interzise şi de mare risc, am început să predic Evanghelia Domnului în oraşul Timişoara şi să pot desfăşura o bogată activitate de slujire şi pastorală pentru mântuirea credincioşilor întru Hristos Domnul, sub SfântaProvidență. Așa s-a adeverit că: „Ceea ce la oameni este cu neputință la Dumnezeu e cu putință" (Matei 19:26)

In 12. Februarie. 1985 am fost otrăvit și am ajuns în spital de 45 kg. Cu această greutate, ieșind din spital, am mers Duminica la Biserică și după slujirea Sf. Liturghii am ținut Predica în fața a peste 250 de credincioși, unde am început Predica, astfel: „din Providența Divină, din nou la Amvonul de Predică până ce mi se va tăia capul!" Am prezentat pe scurt aceste câteva aspecte pentru a arata greutatile si persecutiile Bisericii, a preotilor si credinciosilor ei, in vremurile de dictatură comunist-ateiste.

Cu aceeaşi râvnă pentru Casa Domnului şi în Timişoara, am desfăşurat o mare activitate administrativă, reuşind împreună cu credincioşii, în binecuvântarea Bunului Dumnezeu, să facem lucrări pentru Biserică, casa parohială, şi cimitir de peste un milion şi jumătate între ani 1985-1988.

Datorită persecuţiilor şi a urmăririlor permanente din partea autorităţilor comuniste, care ar fi mers până la închiderea sau lichidarea mea, pentru că nu voiam să renunţ la misiunea de vestire a Evangheliei, am plecat din Ţară, nu că am vrut, ci pentru că a trebuit să plec, spre a-mi salva viaţa pentru slujirea Bisericii şi a familiei cu cinci copii.

Astfel în luna Iulie, 1988, am plecat din Ţară împreună cu soţia în Germania, şi apoi în Suedia, unde am obţinut Azil politic, dupa care Crucea Roşie ne-a adus cei cinci copii din România în Suedia.

In Suedia împreună cu un grup de credincioşi români am înfinţat Biserica Ortodoxă Română „Sf. Treime” în oraşul Lund, pe care am slujit-o până la plecare în Canada în Ianuarie, 1990.

La Revoluţie fiind în Suedia am vrut să mă întorc înapoi la Timişoara, dar văzând că a ajuns la conducerea României, cel ce a fost mâna dreaptă a dictatorului dinainte, şi care luând conducerea a zis că: „o să vă dau comunism cu faţă umană” am trecut repede oceanul cu familia în Canada, până nu era prea târziu.

In Vancouver, Canada, am slujit întâi la Biserica Ortodoxă ”Sf. Treime” de sub Jurisdicţia Episcopiei Ortodoxe Române – Vatra. Dar datorită faptului că am publicat în Revista „Duhul Adevărului” pe care o fondasem, Mesaje de Refacere a Unităţii Spirituale şi Naţionale, a fraţilor români de la Episcopia – Vatra – şi de la Arhiepiscopia Ortodoxă Română din America şi Canada, Prea Sfinţia Sa, Episcopul Nathanile nu a vrut refacerea Unităţii, şi prin urmare mi-am cerut demisia şi am plecat.

Apoi am intrat sub jurisdicţia Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din America şi Canada, cu Înalt Prea Sfinţitul Arhiepiscop Victorin, şi am înfinţat în Vancouver, împreună cu un grup de credincioşi: Biserica Ortodoxă Română „Pogorârea Duhului Sfânt” pe care am slujit-o până la plecare în Las Vegas, în Aprilie, 1999.

În luna August, 1999, la marea Sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului am lansat Mesajul: de Construire a unei Biserici cu Centru Comunitar, pentru toţi fraţii români, din Las Vegas, şi de deschidere a unui Cont la Bancă, special pentru Construirea Biserici.

În luna următoarea, Septembrie, 1999, am început organizarea de Mese lunare pentru construirea Bisericii, care au fost donate de  una, două sau trei familii, vreme de 12 ani. Astfel, Preotul şi fraţii români din Las Vegas, se găsesc pe drumul de istorie bisericească, ajungând în Iunie 4, 2006, la marele eveniment de Sfinţire a „Pietrei de temelie şi a Crucii” de Înalt Prea Sfinția Sa Arhiepiscopul Nicolae Condrea.

Venirea aprobărilor au zăbovit până în luna Mai, 2009, ceea ce a făcut începerea lucrărilor de construcție a Bisericii „Sf. Gheorghe și Sf. Dimitrie cel Nou" în luna Octombrie, 2009. În luna Mai, 2011, din binecuvântarea Bunului Dumnezeu, marea clădire cu Biserica și Centrului Comunitar a fost acoperită, cu gemurile si ușile puse, rămânând lucrările interioare și exterioare.

Pentru toate, Mărit şi Binecuvântat să fie Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor Iisus Hristos (cf. Tit 2,13), Care după făgăduinţa Sa: „Că voi fi cu voi în toate zilele vieții, până la sfârșitul veacului" (Matei 28:20), ne-a însoţit şi ajutat pe drumuri de istorie în propovăduirea Evangheliei, ceea cu putere de mântuire pentru tot cel ce crede (cf. Rom.1:16), pe drumuri de istorie familiară şi bisericească. Așa s-a adeverit Scriptura care zice că: "Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşi de Sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor  (Iacov 1,17). „Slăvit să fie Domnul!” (Ps. 69,5).

 Preot Aurel Sas, Ic. Stavrofor,
din Arhiepiscopia Ortodoxă Română în cele doua Americi